Prima definitie internationala a trasabilitatii a fost data in standardul ISO 8402 din 1987 ca fiind „aptitudinea de a regasi istoricul, utilizarea sau localizarea unei entitati prin intermediul identificarilor inregistrate”. Entitatea poate desemna: o activitate, un proces, un produs, un organism sau o persoana.
Ulterior, notiunea de trasabilitate a fost preluata in seria de standarde ISO 9000 privind sistemele de asigurare a calitatii, ca un element cheie de management al calitatii oricarui produs. In recomandarile de bune practici europene, se prefera definitia stabilita de Legea Generala a Alimentelor nr. 178/2002 (preluata si in Legea nr. 150/2004) deoarece poate fi relevenata si pentru producatorii de produse nealimentare.
Trasabilitatea, ca proces al lantului de distributie, poate fi dirijata in doua directii distincte:
urmarirea inainte sau trasabilitatea descendenta este capacitatea de a localiza un produs, pe baza unor criterii specifice, in oricare punct s-ar afla el pe lantul de distributie (tracking) si
urmarirea inapoi sau trasabilitatea ascendenta este capacitatea de a identifica originea si caracteristicile unui produs pe baza unor criterii stabilite in mod unitar pentru toate punctele lantului de distributie (tracing).